ExclusiveCentraleSx
ExclusiveCentraleDx

Suoni indimenticabili

Il desiderio irrefrenabile di riproporre ricordi lontani non trova ostacoli.
Eccovi un'altra poesia nel nostro difficile gallo-italico, con tante inesattezze linguistiche ma con infinite emozioni che meritano una finestra sul blog.

Ancora m' r'söna n' l'aréggi

Nan m' r'gord cu fu a dirlu, crëc 'n puéta
E secön mi, ièu aviva milla can' d' ragiun
Certi paroddi han d'intra 'na spec d' magia
Tu i momni e d' ncorp t' r'trovi traspurtà a n'autra banna
Autr' temp, autri s'tuaziöi
Una d' chissi paroddi è "R'CÖITA".

A numne'la m' par d' sentr' propri a stissa vösg du r'cuttèr
Ch' du voti a s'mana v'niva ntâ mè stràta griànn a sò banniada
"U r'cutté, n'dda fascèdda bedda cauda cauda, a r'cotta, e chi è?"
Ed eccu ch' 'ncasa mia s' m'tiva 'n motu 'na spec' d' catina d' montaggiu
U "PRONTI... VIA" u dava me nanna.

Ièdda a l'anagraf era r'gstrada cu nom' d' Cruc'fissa
Ma n'an vuliva essr ciamàta accuscì
P'richì djeva ch'era 'nom ciù véggh' du p'sciatu
Chissi er'nu i so pr'cisi paroddi
P' cöss iédda stissa l'aviva modernzzat' cu cödd d' Fifì.

M'a r'gord sempr s'ttàda supra a seggia
Darrera u balcun ch s' facciava na via Crispi
Cössa era 'na böna pustaziön p' vardè cu' passava pa' strata
S'era sulu, 'ncumpagnia, com'era v'stù
E poi via cu tagghia tagghia 'nsému a so' söru Ciccina.

Puru iéa ab'tava 'ncasa mia p'richì, ormai veduva e senza grai
A mant'nëva me pà
Accuscì i döi soru s' fajevn cumpagnia
E nan avenn d'autr chi far
ciucciuliav'nu ntrâ ieddi da' mattina â sira
E a cu' ggh dav'nu e a cu ggh pröm'ttiv'nu.

Ora ch'avöma spiegat' a s'tuazion d' 'ncàsa mia
Turnöma d'arrera o "PRONTI... VIA"
Me nanna Fifì era tanticchia tranda d'aréggi 
Ma cödd ch gh' piajeva sentr u s'ntiva meggh' d' l'autri
P cöss era a prima ch' s'ntiva a vösg du rìcuttè puru d' dduntàngh.

Ad a' prima banniada z'rcava cu l'öggi so figghia
E poi griava "N'giulì N'giulì, gghiè u r'cutté
Mov't ch' cödd nan spetta i to com'di."
N'giulina ch'era mè màtri z'rcava a mì
"Ro, Rosà, vengh' zzà"
M' m'tteva 'ntë mai u sol't piatt' cu i fugghietti doradi
Cöss piatt ggh'l'öi ancora sarvà p r'gord
E je sc'nneva dda' giösa o piant'rren.

Truvava u r'cuttè cu a so b'sàzza ntâ spadda
E i fasceddi 'n na màngh punt'ddau d'arrera a porta
Iéu era n'om sicc' e long' cu döi mustàzzeddi niuri
E 'ntesta 'ntaschett a quadratini.
A scena era sempr' a stissa, jè ggh' t'neva u piatt
E ièu trandulann' a fascedda ggh' fasgeva annè dintra a r'cutedda.

A talièlla accuscì bianca e morb'ta ch' s' naccava tutta
V'niva vogghia d' mangers'la ddu mument stëss
Ora, dop' tant'anni s' ciudu l'öggi
R'nesciu a sent'r u stëss savör
E mpur a banniada
ACORA M' R'SÖNA N' L'ARÉGGI 

Rosalba Termini, dicembre 2015

N.B. Di questa poesia è disponibile la traduzione.

cronarmerina.it

Aggiungi commento


Codice di sicurezza
Aggiorna

Torna in alto

Ricerche Storiche

Censimenti

Storia Civile

Storia Ecclesiastica

Curiosità

Come Eravamo